„Arta războiului” pe timp de pace

Postat in Sep 04 2011 de catre costel

În anii tinereţii, preocupat fiind de meseria armelor, am citit şi recitit pildele despre război ale generalului chinez Sun Tzu. Astăzi, în ţara mea, în mod surprinzător, recunosc aplicarea multora dintre tezele ilustrului strateg în „lupta” pe care guverne „reformatoare” o duc cu poporul neascultător. Ca într-un război.

„Aşa ceva nu este posibil. Eşti răuvoitor!”, veţi spune.Răuvoitor sau nu, vă invit să trecem în revistă câteva dintre principiile şi strategiile de respectat pentru a câştiga un război, gândite şi scrise acum 2500 de ani de Sun Tzu în vestita sa carte „Arta Războiului”. Aceleaşi, neschimbate, le regăsim în politica aplicată românilor de conducătorii lor de azi, dar şi de cei de ieri.

Ca într-un adevărat conflict militar. Iată: „Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”; „Dacă este unit, dezbină-l!”; „Când resursele ţării sunt epuizate, ţăranii sunt sleiţi.”; „Îţi jefuieşti inamicul pentru că îi râvneşti Bogăţia”; „Cel mai bine este să-i destrami alianţele”; „Înaintează pe căi ocolite şi distrage atenţia inamicului, momindu-l!”; „Când prădaţi o regiune, repartizaţi-vă forţele!”; „Când cuceriţi un teritoriu, împărţiţi profiturile!”; „Istoveşte-l, menţinându-l constant în mişcare şi împinge-l să alerge de colo până colo, prezentându-i pretinse avantaje”; „Atunci când, fără o înţelegere prealabilă, inamicul cere un armistiţiu, el unelteşte”; „Dacă este folosit un general care şi-a însuşit strategia mea, trebuie păstrat! Dacă este folosit un general care refuză să dea atenţie Strategiei mele, trebuie îndepărtat!”; „Momeşte inamicul pentru a-l prinde în capcană, simulează dezordinea şi loveşte”.

Vă las pe dumneavoastră să judecaţi. Sunt eu răuvoitor? Azi se vorbeşte, se scrie şi se comentează mult despre rolul serviciilor secrete. Se fac speculaţii privitoare la utilizarea acestora de către preşedinte în lupta politică. Personal, nu am suficiente argumente pentru a mă ralia unor asemenea idei. Dar vă pot arăta cum, în urmă cu două milenii şi jumătate, un militar, Sun Tzu, vedea rolul agenţilor secreţi în raport cu suveranul: „Există cinci feluri de agenţi secreţi care pot fi folosiţi şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili şi volanţi”. „Atunci când cele cinci feluri de agenţi secreţi lucrează simultan şi când nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc sculul divin şi constituie comoara unui suveran”.

Deştept, Sun Tzu! Nu degeaba, pentru a demonstra modul în care se conduce un război, sau o ţară, cu pierderi minime şi cu ascultare din partea tuturor, în mod pilduitor a poruncit să fie ucise întâi concubinele suveranului. Considera că ele au prea multă putere şi că pot fi comparate cu conducătorii de oşti indisciplinaţi. În ele s-ar afla izvorul neascultării şi de la ele ar putea veni pierderea influenţei morale a conducătorului. Fără influenţa morală, orice conducător dispare, rostul său în raport cu poporul devenind nul. Întrucât, ne spunea Sun Tzu: „Prin influenţa morală înţeleg ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui, făcându-l să-i urmeze în viață şi în moarte, fără să se teamă că-şi primejduieşte zilele.”

Experienţa omenirii, acumulată în secolele scurse de la moartea gânditorului militar chinez, arată că Sun Tzu a avut dreptate în foarte multe dintre cele spuse, păstrându-şi încă actualitatea. Inclusiv în ceea ce priveşte nevoia de moralitate a celor care ne conduc destinele. Influenţa morală! Iată o temă la care conducătorii noştri, de azi sau de mâine, ar trebui să ia aminte. Dacă vor ca poporul să le fie alături „în viaţă şi în moarte”! Şi dacă doresc
să rămână în istorie ca bărbaţi adevăraţi, iubiţi de neam, respectaţi de ţară.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment