Beneficiati de gândirea pozitivă!

Postat in Sep 13 2011 de catre costel

Pasivitatea noastră de la toate nivelurile vieții sociale vine dintr-o înrădăcinare a unor forme de gândire pozitivă. Într-un fel, credința oarbă într-un viitor luminos care va veni pentru toți, după necesități, nu după muncă, ne vine chiar de dinainte de 1989, dar nici măcar nu ne dăm seama.

Gândirea pozitivă a creat o adevărată industrie, o direcție psihoterapeutică și biblioteci întregi de literatură motivațională care abundă în fraze de genul: îndrăznește, când gândești pozitiv totul se schimbă în jurul tău, prosperitatea vine prin gândirea pozitivă, totul se schimbă în jurul tău dacă gândești pozitiv. Gândirea pozitivă a devenit o religie care spune, în sinteză, că totul este în puterea noastră. La nivel general filosofic sau cuplat cu aserțiunea creștină a forței credinței putem accepta că optimismul are virtuțile lui. Dar la nivelul gândirii cotidiene acest tip de gândire este un dezastru pentru că înseamnă refuzul de a cunoaşte realitatea așa cum este ea. Realitatea din stradă, de la locul de muncă, cea a traseelor noastre zilnice nu seamănă deloc cu cea din desenele broșurilor neoprotestante pline de armonie și culori.

Acolo unde individul se lovește de un zid de restricții, determinări și condiționări de o obiectivitate care-l strivesc fizic în multe cazuri. O realitate pe care trebuie s-o abordeze cu ochii deschiși, dar mai ales cu realism. În ultimele decenii, în Occidentul credinței oarbe în prosperitate și progres, gândirea pozitivă a devenit un fel de religie de stat. Ai rămas șomer, prietene? Nu-i nimic, Dumnezeu îți închide o ușă, dar îți deschide o fereastră. Copile de gitan, te-ai născut într-o suburbie de delincvenți? Închide ochii și totul se va transforma în jurul tău. Doamnă, ai 40 de ani și nimeni nu te mai ascultă la interviuri de angajare? Nu-i nimic, te poți reinventa la orice vârstă, Guvernul a deschis minunate cursuri de recalificare iar particularii îți oferă stagii de schimbare atitudinală la munte sau la mare.

Gândește pozitiv și alege fericirea! Este una din cele mai stupide mostre de gândire pozitivă, ca și cum fericirea și nefericirea ar fi dependente doar de dorința ta.

Guvernul le mai spune oamenilor că nu va trece pe la noi criza, pentru că noi suntem prea mici, apoi le spune că a venit criza un pic pe la noi, dar se va duce repede, pentru că nouă ne trebuie mai puțin ca să fim fericiți, iar statul nu are datorii barosane ca și marile state (evident, nici bani, dar asta este din alt discurs!). Mereu opoziția, indiferent care este ea, vine și spune că mâine, dacă vor fi venit la putere, dau salarii și pensii cum nu s-au mai văzut nici măcar în America.

Și nici nu ar fi chiar așa de grav dacă ar fi doar discursuri, ceea ce este grav este că oamenii politici chiar cred în asta. În lipsa unor instrumente critice, de analiză, ceea ce le rămâne este resursa internă de optimism. Cei mai mulți nu mint, nu sunt machiavelici, nu vor să manipuleze. Ei nu au capacitatea de a gândi critic și atunci împărtășesc o credință oarbă că va fi mai bine. Zilnic mă sună oameni de la putere să mă întrebe dacă nu au crescut în sondaje ca urmare a ieșirii din recesiune. Care ieșire? În sondajele mele oamenii declară că trăiesc tot prost, că banii nu le ajung nici măcar pentru strictul necesar. La fel mă sună oameni din opoziție care vor să afle cât a mai crescut zestrea de procente. Și unii, și alții sunt dezamăgiți după discuțiile cu mine.

O lume se prăbușește și politicienii români așteaptă să se întâmple ceva, fiecare grup împărtășind o variantă, adaptată situației, de gândire pozitivă. Nici intelectualii, cercetătorii, universitarii – elita noastră – nu știu ce să facă și, în final, noi toți rămânem pasivi pentru că undeva în străfundurile sufletului nostru stă ideea că va fi bine. Am citit recent un studiu cu titlul „Gândirea pozitivă în cântecul popular românesc”, dar nu cred că această tâmpenie vine din constituția noastră sufletească. Numesc, vulgar, tâmpenie acest imobilism, această stare de pasivitate în fața dezastrului economic şi financiar care vine de peste tot. În loc să căutăm cu toții soluții, să ne gândim la adaptarea pentru viitor a întreprinderilor, a spitalelor, să inventariem resursele și le gândim din perspectiva schimbărilor profunde care vin, noi ne luptăm pe lucruri mici de o perisabilitate alarmantă. Bietul ministru al învățământului, picat ca din Lună în țara noastră, cu toate păcatele actualei puteri, este totuși luat la șuturi, nu pe baza unor analize reci, cu cifre, ci pentru că nu a înțeles că școala noastră plină de analfabeți trebuie lăsată așa, să nu-i traumatizăm pe tinerii noștri cu note proaste. Să nu le stricăm bunul obicei de a cumpăra diplomele. Dacă opoziția critică ineficiența unui ministru cu date și cifre este o chestiune pe care nimeni nu o bagă în seamă, e politică, cică, chiar dacă omul aduce toate dovezile. Pe principiul gândirii pozitive, zeci de mii de familii s-au îndatorat (alimentați şi de publicitatea la produsele bancare) și acum se văd în imposibilitatea de a plăti sau cu perspectiva de a fi dați afară din case.

Să vă împărtășesc o metodologie simplă, în trei pași, din vasta mea cultură de literatură motivațională. Fiți atenți: pasul 1: Ridică ochii spre stele/ pasul 2: închide ochii și inspiră/ pasul 3: trimite un gând pozitiv spre Univers! Frumos, beatitudinal, mirific, însă nu uitați un mic amănunt: aveți grijă să nu vă dispară portofelul în acest timp.

La nivel social, lucrurile trebuie organizate, iar gândirea critică este principalul instrument. Din păcate, mulți politicieni își iau Timpul ca pe aliatul cel mai important. Timpul lucrează pentru noi, spun ei, când ies de la talk-show. E doar o chestiune de timp, zic alții, o să vedeți voi, oamenii nu sunt proști. E doar o chestiune de timp până ce oamenii vor înțelege cât de bună a fost politica noastră sau până ce se va vedea chiar și în portofele că am făcut totul foarte bine.

Dar Timpul – parșivul ucigaș al tuturor lucrurilor ce sunt și celor ce mâine vor râde la soare –, nu lucrează pentru nimeni decât dacă este cumpărat și dacă îi înțelegi curgerea. Timpul poate fi doar căpușat, folosit, călărit pentru scurte perioade. Nu este aliatul nimănui pe vecie și nici nu are prieteni.

Nu pledez pentru scepticism , dar gândirea pozitivă poate produce dezastre, mai ales dacă este criză și dacă infectează gândirea politică. În vremurile tulburi care vin trebuie să scoatem capul din nisip și să ne blocăm pleoapele în poziția „open”. Ar trebui să ne eliberăm de gândirea pozitivă, este un lux pentru aceste vremuri.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment