Cat de usor putem fi convinsi sa facem rau altuia

Postat in Jun 26 2011 de catre costel
Taguri : , , , , , , , , ,
Categorie : Articole

Top 7 experimente psihologice cruciale: Ce ne învaţă cobaii despre mintea umană
Experimentele pe oameni sau animale ne învaţă cât de uşor putem fi convinşi să facem rău altuia şi care sunt motivele pentru care cădem în depresie.

Hărţile cognitive, obedienţa, efec­tul „la naiba“ sau neputinţa în­vă­ţa­tă, iată o parte dintre subiectele atin­se de psihologul american Douglas Mook în recenta traducere de la Edi­tu­ra Trei, „Experimente clasice în psiho­lo­gie“. Am selectat de aici şapte experi­mente insolite.

7. Recompensa cerebrală.

Fonda­to­rul neuroştiinţei, James Olds, a de­mon­strat în anii ’50 că, atunci când un şoarece este stimulat electric în re­giu­nea posterior-hipotalamică, nu mai face nici un efort pentru căutarea mân­cării. Regiunea cerebrală este res­ponsabilă pentru sistemul de recompensă, vânat de altfel şi de droguri.

6. Neputinţa învăţată.

În 1967, Mar­tin Seligman a pus mai mulţi câini în­tr-o cutie formată din două compartimente separate de un perete.

Prin elec­troşocuri au fost învăţaţi să sară din­tr-o parte în alta (după ce aterizau, im­pulsul înceta). Un alt grup de câini a fost supus anterior unei serii de şocuri pe care nu le putea controla. Aduşi în cu­tie, n-au reuşit să înveţe să sară în cea­laltă parte, ci au rămas nemişcaţi. De ce să mai faci ceva, când tot nu aju­tă la nimic? Aceeaşi atitudine e îmbră­ţi­şată şi de depresivi.

5. Efectul „la naiba“.

Canadianul Pe­ter Herman a comparat două gru­puri, unul care ţinea dietă, altul care nu-şi impunea restricţii. A hrănit fie­ca­re subiect cu două pahare de milkshake, după care i-a oferit şi o în­gheţa­tă. Rezultatul: cei aflaţi la dietă au mân­cat cea mai multă îngheţată, mer­gând pe raţionamentul „mi-am com­promis deja dieta, aşa că, la naiba, să mă bucur şi să mănânc cât vreau“.

4. Hărţi cognitive.

Atunci când un co­bai îşi găseşte mâncarea de la ca­pă­tul labirintului, vorbim doar de o serie de reflexe condiţionate sau chiar ştie unde este localizată hrana? Ed­ward Tolman a demonstrat că, atunci când este modificat labirintul în ca­re a exersat cobaiul, oferindu-se mai multe căi de atingere a hranei, şoarecele va ale­ge drumul cel mai scurt. Ceea ce în­seamnă că mecanismul clasic excita­ţie-răspuns trebuie completat şi cu hăr­ţile mintale proprii inclusiv ani­malelor.

3. Conformismul.

Solomon Asch a for­mat mai multe grupuri, din care doar câte un subiect nu ştia dedesubturile experimentului, restul „complo­tând“ cu sociologul. După ce toţi asistenţii acestuia răspundeau greşit la în­tre­bări de bun-simţ, subiectul victimă se simţea obligat, în ciuda evidenţelor, să ofere tot un răspuns greşit. Asta nu­mai ca să facă o bună impresie, ca să nu pară ciudat sau prost în faţa celorlalţi.

2. Alinare, nu mâncare.

La ju­mă­ta­tea veacului trecut, medicul Harry Har­low a reuşit să infirme ideea freu­dia­nă după care mama nu re­pre­zin­tă pen­tru bebeluş decât o sursă de hra­nă, de diminuare a foamei in­stinctive. Ast­fel a confecţionat două mame-mai­mu­ţă artificiale, una cu un corp rece şi cu un dispozitiv care ofe­rea lapte, a doua cu un strat de pluş şi cu încălzire asigu­ra­tă de un bec aşezat în interiorul pă­pu­şii. Puii de maimuţă au preferat ali­na­rea corpului cald, stând agâţaţi de el aproa­pe tot timpul.

1. Obedienţa faţă de autoritate.

Psi­hosociologul Stanley Milgram este au­torul celui mai teribil experiment uman. În 1963 a împărţit nişte voluntari în profesori şi învăţăcei. Când ul­ti­mii răspundeau greşit la întrebări, profesorii trebuiau să-i pedepsească apli­cân­du-le electro­şo­curi ce variau de la 15 la 450 de volţi. La insistenţele ex­pe­ri­men­ta­to­ru­lui autoritar, 65% din su­biecţi au ajuns să aplice voltajul ma­xim (se în­ţe­lege, şocurile şi urletele în­vă­ţă­cei­lor erau simulate).

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Cat de usor putem fi convinsi sa facem rau altuia, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Post a Comment