Cât ne mai suportă Pământul?

Postat in Sep 26 2011 de catre costel

Hrană, apă şi energie din ce în ce mai puţine pentru o populaţie din ce în ce mai mare. Aceasta este, de departe, cea mai mare provocare a omenirii. Cum o putem rezolva? De la 31 octombrie, vom fi şapte miliarde de pământeni – potrivit unor calcule extrem de complicate realizate de experţii Fondului pentru Populaţie al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).

Desigur, momentul este unul simbolic, copilul cu numărul şapte miliarde poate că s-a născut deja. „Este o victorie a omului asupra maladiei, a bolii”, declară profesorul universitar Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice din cadrul Academiei Române.

Aproape un miliard de oameni trăiesc însă înfometaţi şi n-au acces la banala penicilină, primul pas în istoria medicinei care a făcut ca oamenii să trăiască peste 70 de ani, iar planeta să ajungă la şapte miliarde de locuitori. Pe de altă parte, dacă toţi pământenii ar fi suficient de bogaţi pentru a putea adopta peste noapte stilul de viaţă occidental, cât timp le-ar trebui oamenilor să secătuiască planeta?

Pentru ultimul miliard adăugat, omenirea a avut nevoie de numai 12 ani. O clipire de ochi, faţă de miile de ani necesari pentru ca pământenii să ajungă, pe la anul 1800, la primul miliard pe persoane. Prognozele ONU realizate anul trecut arată că-n 2050 vom fi aproape 10 miliarde de locuitori pe Terra. Se nasc tot mai puţini copii în statele dezvoltate şi în unele dintre ele a apărut deja declinul demografic, dar există o fertilitate mare în zonele sărace.

Unul dintre rapoartele ONU spunea că, dacă n-ar fi existat migraţia din statele paupere spre cele occidentale, declinul populaţiei din ţările dezvoltate s-ar fi declanşat încă de pe la începutul anilor 2000, în loc de 2025 sau 2030, cum se estimează că se va întâmpla. Fertilitatea din Asia va fi principala responsabilă pentru creşterile de populaţie viitoare. India, cu cea mai mare natalitate, va depăşi populaţia Chinei prin 2030.

Europa, continentul bolnav

Ei bine, populaţia planetei creşte într-un ritm vertiginos, însă România, ca întotdeauna, nu se încadrează în rândul lumii. Când tot mapamondul se lamentează că suntem prea mulţi, în spaţiul carpato – danubiano – pontic pare să se împlinească dorinţa celor care consideră România o ţară frumoasă dar, din păcate, locuită. Românii sunt tot mai puţini, pe un continent care nu se simte nici el prea bine, demografic vorbind.

Europa, „leagănul civilizaţiei”, este bolnavă demografic, spune cu tristeţe profesorul universitar Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice din cadrul Academiei Române. La jumătatea secolului trecut, populaţia „bătrânului continent” însemna un sfert din omenire, azi reprezintă doar 12%, iar în 2050 nu va mai exista decât un european la 10 pământeni, potrivit estimărilor Fondului pentru Populaţie al ONU.

„Populaţia Europei se va înscrie pe o traiectorie descendentă după 2030, trecând de la 738 de milioane, astăzi, la 719 milioane de locuitori, la mijlocul secolului. Ar fi singurul continent unde populaţia scade”, explică profesorul Gheţău.

Ameninţarea Europei vine dinspre fostul bloc comunist, unde populaţiile scad din cauze naturale, adică se nasc tot mai puţini copii şi mor tot mai multe persoane în vârstă. Aşa se întâmplă în statele baltice, Bulgaria, Ungaria şi România.

De câţiva ani, spune Vasile Gheţău, scăderea naturală se manifestă şi-n trei state dezvoltate ale Europei: Italia, Germania şi Portugalia, care au natalitate mică. Cu toate acestea, populaţia Italiei creşte, graţie numărului mare de imigranţi. Nu acelaşi lucru se întâmplă în Germania şi Portugalia. Anul trecut, populaţia Germaniei a scăzut natural cu 180.000 de oameni, dar străinii stabiliţi acolo au fost doar 130.000. Rămâne, totuşi, una dintre ţările cu cele mai puternice restricţii impuse străinilor care şi-ar dori să se stabilească acolo. Probabil nu pentru mult timp.

România, mai rău decât crede ONU

În privinţa României, este evidentă scăderea fertilităţii. Dar nu asta va fi cauza unei eventuale prăbuşiri a populaţiei autohtone. Acum, România are 21,2 milioane de locuitori, potrivit scriptelor. Peste o lună, când recensământul populaţiei şi gospodăriilor se va încheia, vom fi undeva în jurul a 19 milioane. Restul, „căpşunari”, vor fi cuprinşi în populaţiile ţărilor unde ­s-au stabilit cu jobul şi, probabil, cu totul.

Prognoza Fondului pentru Populaţie al ONU spune că ţara noastră va avea 16 milioane de locuitori în 2050 şi circa 8 milioane în 2100. Socotelile au pornit însă de la un prezent de 21 de milioane, ceea ce va trebui corectat după recensământ. Asta înseamnă, explică Gheţău, că-n 2050 vor fi mult sub 16 milioane de locuitori: „Pentru că cifra trebuie diminuată nu numai cu două milioane, ci şi cu copii pe care i-ar fi născut aceştia”.

O prognoză cu startul la 19 milioane de locuitori în 2011 ar duce la concluzii catastrofale pentru 2050, avertizează profesorul: „Sunt cifre îngrozitoare”! Similar trebuie corectată şi estimarea pentru 2100: nu 8 milioane, ci mult mai puţin pe tendinţele actuale.

Întrebat dacă România se pregăteşte să părăsească scena istoriei peste câteva generaţii, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, Vasile Gheţău, a preferat un răspuns – avertisment: „Vedeţi… în lunga istorie, populaţii vin şi populaţii pleacă. Şi vin altele”!

Vestul se va bate pe români

Rolul emigraţiei nu s-a terminat. Pe de o parte, nimeni nu-şi imaginează că decalajul economic dintre România şi statele vestice ale Uniunii se va reduce curând. În al doilea rând, este de aşteptat un nou exod în 2014, atunci când toate ţările Uniunii vor trebui să-şi deschidă porţile pentru muncitorii români, fiindcă se încheie perioada maximă de tranziţie, de şapte ani, pe care membrele Uniunii o puteau folosi pentru a-şi proteja forţa de muncă autohtonă.

Dar mai există un scenariu foarte posibil care va agrava situaţia de criză a ­populaţiei României. Profesorul Vasile Gheţău spune că este foarte posibil ca, după depăşirea crizei şi reluarea creşterii economice în Vest, statele dezvoltate să declanşeze o politică agresivă de atragere a imigranţilor tineri şi instruiţi, pentru a-şi rezolva nu doar deficitul de pe piaţa muncii, ci şi problema demografică. Măcar pentru a frâna viteza deteriorării demografice.

„Să nu fim naivi. Când au avut nevoie de mână de lucru, au luat tot ce au dorit. Iar dacă vor avea o demografie mai bolnavă decât cea de la ora actuală, nu vor ezita să deschidă robinetul imigraţiei pentru populaţia tânără, instruită şi cu copii”, atrage atenţia Gheţău.

După căderea Zidului Berlinului, europenii din estul şi centrul continentului au devenit preferaţii statelor occidentale unde, de pe la mijlocul anilor ’90, au început să apară probleme legate de integrarea celor proveniţi din sud şi având culturi mult mai diferite de cea europeană.

Baby boom după crize

Vestea bună este că după războaie, revoluţii, cataclisme naturale şi chiar crize, pe oameni îi apucă cheful de viaţă. Mai multe căsătorii şi mai mulţi copii, arată statisticile. Profesorul Ioan Bolovan, de la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, spune că astfel de evenimente „duc la o valorizare mai acută a vieţii”, schimbă filosofia de viaţă. Un război, de pildă, îi face pe oameni să trăiască teama că ar putea părăsi lumea fără să lase nimic în urmă. În mentalitatea românească, dacă nu laşi un copil în urmă, ai trăit degeaba.

Recordul românesc al emigraţiei

Românii sunt poporul cu cel mai mare procent de populaţie care migrează spre state OECD, potrivit raportului pe emigraţiei al organizaţiei. În 2009, dintr-un milion de români, 12.000 au ales străinătatea. În acelaşi an, ocupau locul 2 în topul celor stabiliţi, legal sau ilegal, în ţări OECD.

Ani de zile, „căpşunarii” au susţinut consumul în ţara-mamă, implicit şi economia. Au trimis bani în ţară, au investit în case, şi-au susţinut familiile care altfel ar fi apelat la bugetul asigurărilor sociale.

“România, ca şi celelalte state europene, nu s-a mai confruntat cu un declin demografic pe timp de pace. De aceea, viitorul este necunoscut.”

Vasile Gheţău

demograf

Delicatele variabile

Calculele pe care se bazează proiecţiile demografice sunt extrem de sensibile. Totul depinde de premisele de la care se pleacă, în special de ratele de fertilitate care se iau în calcul. De exemplu, dacă media copiilor pe cap de pământeancă este cu 0,5 sub cea luată în calcul de ONU, populaţia Terrei va fi de numai 6,2 miliarde, în 2100. La fel, dacă fertilitatea se va dovedi a fi cu 0,5 peste cea utilizată de ONU, populaţia din 2100 va ajunge la 15,8 miliarde de locuitori.

Comentariu: Este la mintea cocoşului: economia şi mediul reprezintă soluţia

Janez Potočnik, comisar european pentru mediu

În condiţiile crizei economice actuale este dificil de susţinut că nu trebuie să ne concentrăm toate eforturile asupra creării de locuri de muncă şi creşterii economice, dar este suficient ca soluţie pe termen lung? Nu! Orice persoană care manifestă un interes faţă de viitorul planetei şi de soarta generaţiilor viitoare îşi dă seama că trebuie să ne concentrăm şi asupra tipului de locuri de muncă şi creştere economică pe care le creăm.

În căutarea unor soluţii, nu trebuie să rămânem blocaţi în structurile economice existente, ci mai degrabă să creăm stimulentele pentru transformarea necesară pentru a asigura un viitor durabil. Criza economică actuală este, în principal, o consecinţă a împrumuturilor financiare excesive, dar nu este singurul împrumut excesiv care caracterizează vremurile noastre.

Pe parcursul secolului al XX-lea, producţia noastră economică s-a multiplicat şi nivelul de trai a crescut enorm. Dar toate acestea au avut un preţ, bazat pe o utilizare nesustenabilă a unor resurse limitate – combustibili, metale, minerale, cherestea, apă, ecosisteme etc.. Cu 100 de ani în urmă, când populaţia planetei era de 1,5 miliarde de oameni, aceasta nu părea o mare problemă. Acum, suntem 7 miliarde, iar resursele esenţiale pentru prosperitatea economică devin tot mai rare şi mai scumpe. Până în 2050 populaţia planetei va ajunge la 9 miliarde de oameni şi vom constata o creştere a claselor mijlocii în ţări precum China şi India.

Dacă vom continua să utilizăm resursele existente la nivelul la care o facem acum, vom avea nevoie de echivalentul a două planete pentru a ne întreţine. Nu putem modifica dimensiunea planetei şi a resurselor, dar putem să ne schimbăm mentalitatea şi stilul de abordare. Tratamentul pentru lipsa noastră de resurse nu este oprirea creşterii economice, ci utilizarea de mai puţin pentru a produce mai mult şi înlocuirea, reutilizarea, repararea şi reciclarea a ceea ce producem. Prin urmare, după revoluţia industrială, avem nevoie de o altă revoluţie – o revoluţie a bunului-simţ.

Organizaţiile ecologiste şi industria trebuie să treacă peste vechile lor polemici şi să lucreze în parteneriat. Economia şi mediul înconjurător nu numai că pot merge împreună, ci trebuie să meargă împreună. Putem deja constata astăzi că ţările cele mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor din Europa sunt şi unele dintre cele mai competitive. Aceasta nu este o coincidenţă. Trecerea la utilizarea eficientă a resurselor este inevitabilă. Dar alegerea pe care trebuie să o facem este de a gestiona această tranziţie în aşa fel încât să fie mai puţin dureroasă pentru acele întreprinderi care au nevoie de timp pentru a se adapta şi mai avantajoasă pentru cele care se pot adapta rapid.

Utilizarea mai eficientă a resurselor este una dintre principalele modificări structurale necesare în economiile noastre. Dacă nu reuşim, mă tem că următoarea generaţie va considera actuala noastră criză economică uşor de gestionat în comparaţie cu cea cu care s-ar putea confrunta.

Janez Potočnik este comisar european pentru mediu şi deţine un doctorat în economie în cadrul Universităţii din Ljubljana, Slovenia

„Gendercide” – selecţia copiilor după sex

Progresul medicinei are şi revers. „Gendercide” a fost numită selectarea fătului în funcţie de gen. Un studiu din 2005 estima că 90 de milioane de fetiţe au „dispărut” din populaţia Chinei, Indiei, Pakistanului, Coreei şi Taiwanului, din cauza întreruperilor de sarcină selective.

Ţări unde băieţii sunt mult mai importanţi decât fetele, din motive culturale. Sunt societăţi patriarhale, unde băiatul rămâne în casă şi-şi va sprijini părinţii la bătrâneţe, pe când fetele se duc în familia soţului. Ţări unde, de multe ori, fetele au nevoie de dotă pentru a se putea căsători.

Practica se va extinde, probabil, după ce americanii au arătat anul acesta că analize ADN făcute pe la şapte săptămâni de sarcină, adică mult mai devreme decât ultrasunetele, pot depista cu o acurateţe de aproximativ 98% sexul fătului.

Acum două săptămâni, Consiliul Europei a propus ca medicii să nu le mai comunice părinţilor sexul fătului înainte de naştere. Sugestia a iscat deja controverse aprinse. Dincolo de aspectele etice, avorturilor executate din astfel de motive au şi repercusiuni serioase asupra scoietăţii. În ţările industrializate, raportul băieţi – fete este de 107 la 100. În China, avorturile în funcţie de sexul fătului au făcut ca unele zone să aibă un raport de 130 de băieţi la 100 de fete.

Cercetările sociologice au demonstrat de mult existenţa unei legături subtile între acest raport şi violenţa unei societăţi. Regiunile din China cu mare dezechilibru între cele două sexe se confruntă cu cele mai mari rate ale criminalităţii.

S-au dezvoltat chiar şi infracţiuni specifice – în Asia au apărut reţele care trafichează fete pentru căsătorii. Mai mult, sociologii susţin că astfel de perturbări pot duce chiar la tulburări sociale de proporţii.

Anglia ia locul Germaniei

Dacă nu-şi schimbă politica migraţionistă, Germania, care este cea mai populată ţară din UE, va coborî în 2050, de la 81,6 de milioane de oameni, la 71,5 milioane. Locul său va fi luat de Marea Britanie, care va avea o creştere a populaţiei, de la 62,2 la 77 de milioane. Spania, Franţa şi Italia vor creşte, datorită imigranţilor. Sursa : adevarul.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)


One Response to “Cât ne mai suportă Pământul?”

  1. Cred ca ar trebui gasite solutii alternative la combustibilii fosili; ar mai trebui adoptata si o alimentatie eco.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment