Niciun mare economist american nu ratează ocaziile în care să spună cât de fragilă este economia Chinei, în timp ce niciun chinez cunoscător de economie nu se dă la o parte în a spune că americanii sunt demult în faliment. Războiul declarațiilor a început. Întrebarea este dacă și când se va termina.

Războiul declarațiilor a început să fie mai evident la începutul acestei veri, când toată lumea se întreba dacă America va intra în faliment.

O agenție de rating financiar din China a exprimat temerile țării privind datoria americanilor, arătând că Statele Unite au intrat deja în incapacitate de plată.

“În opinia noastră, Statele Unite ale Americii au intrat deja în faliment”, spunea Guan Jianzhong, președinte al Dagong Global Credit Rating Co. Ltd., singura agenție de rating financiar din China.

Banca Centrală a Chinei: Ne îndoim că americanii pot plăti

Directorul departamentului de analiză de la Banca Centrală a Chinei, Zhang Jianhua, a apreciat că îngrijorările referitoare la capacitatea guvernului american de a-şi rambursa datoriile ar putea conduce la creşterea randamentelor pentru bondurile americane şi ar conduce la volatilitatea preţurilor pentru obligaţiunile SUA.

În ceea ce privește partea americană, aceasta a făcut de mai multe ori uz de “cuvinte grele” pentru a lovi în economia chineză, cel mai activ exponent fiind analistul financiar Nouriel Roubini, cel care și-a etalat previziunile despre fragilitatea economiei chineze ori de câte ori a avut ocazia.

Roubini: Chinezii și autostrăzile care nu duc nicăieri

Analistul economic Nouriel Roubini spunea: Chinezii au construit enorm. Numai că acum au blocuri goale, aeroporturi pustii şi autostrăzi către nicăieri. Toate aceste proiecte duc la investiţii neperformante.

Analiza Bloomberg și prăbușirea Chinei

O analiză publicată recent de Bloomberg pune la zid economia Chinei, în care arată că cea de-a doua mare economie a lumii se apropie de o aterizare forțată.

În analiză sunt examinați o serie de aspecte precum problemele demografice, strategia de creștere economică și eșecul planurilor economice.

Analiza arată că exită o dependență mare a Chinei față de consumatorul american, după care arată că PIB-ul amerrican este de 14,3 mii de miliarde de dolari, de 3 ori mai mare decât al Chinei.

Opinia CNN: Adevărul trist al chinezilor: Au nevoie de americani

Fareed Zakaria, de la CNN, comentează pe marginea pe marginea mesajelor apărute atât în presa chineză cât și în cea americană privind relația dintre China și Statele Unite, privită ca una dintre un mare creditor și un mare îndatorat.

Acesta explică faptul că deși China este cel mai mare creditor extern al americanilor, totuși are o pondere foarte mică în totalul datoriei.

Acesta adaugă faptul că America reprezintă însă cea mai mare piață de export a Chinei.

Mai mult, acesta se întreabă ce ar putea China să facă în momentul în care deține rezerve uriașe. Să-i investească în Europa în condițiile în care viitorul euro este nesigur?

Terminați cu ideile conform cărora China face un mare favor Americii. Mai degrabă, America face un favor chinezilor, spune Zakaria.

Forbes: China, în pericol de prăbușire

În cazul în care lumea va ajunge în cel de-al doilea val de recesiune, economia Chinei este mult mai expusă decât cea a Statelor Unite. Cel puțin, așa spun americanii.

Asta pentru că, așa cum explică economistul Forbes, chinezii au o economie bazată pe exporturi, ceea ce înseamnă că în cazul unei scăderi drastice a cererii agregate, produsele chinezești nu vor mai avea piață de desfacere.

Opinie Specialist: Conf. univ. dr. Dumitru Borţun, specialist analiză discursivă, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, SNSPA.

Declaraţiile celor două părţi exprimă un moment nefast al relaţiei dintre SUA şi China: în discursul jurnaliştilor din cele două ţări s-a renunţat la “menajarea imaginii celuilalt” cerută de Principiul politeţii (unul dintre principiile de bază ale discursului diplomatic).

Lipsesc actele de flatare (face flettering acts), în schimb abundă actele de limbaj care ameninţă imaginea partenerului (face threatening acts). În astfel de cazuri, analiza de discurs completează cu brio analiza politică. În cazul relaţiei SUA-China este evident că asistăm la o criză de încredere care poate anunţa o criză mai gravă, inclusiv o intoarcere la epoca declaraţiilor belicoase de dinainte de procesul destinderii, proces iniţiat de celebrul meci de ping-pong dintre cele două ţări, organizat pe vremea preşedinţilor Roland Reagan şi Li Xiannian, meci care a preţatat vizita lui Reagan la Beijing (1984).