Echelon, sistemul mondial de spionaj care încalcă orice drept al cetateanului la intimitate

Postat in aug. 05 2011 de catre costel

În pofida adoptării unor legi privind drepturile omului şi dreptul la intimitate în multe ţări, ani la rândul au continuat zvonurile conform cărora există un mecanism enorm de monitorizare electronică care interceptează întregul trafic de comunicaţii din lume şi îl procesează prin intermediul unor supercalculatoare gigantice. Aceste zvonuri au persistat încă de la începuturile Războiului Rece, dar în anii ’80 a ieşit la iveală o dovadă oficială a acestei scheme demne de Orwell. Ea a venit din partea şefilor serviciilor de spionaj din Noua Zeelandă care, pentru că au avut mustrări de conştiinţă, au recunoscut ceva ce se derula de o generaţie. Un sistem numit ECHELON fusese pus la punct în urma unui tratat numit Acordul de Securitate Marea Britanie-SUA, semnat în 1947, între guvernele SUA, Marii Britanii, Canadei, Australiei şi Noii Zeelande.

Această alianţă urmărea să creeze o reţea globală de spionaj cu o largă bază de informaţii care să fie analizate de serviciile de securitate ale ţărilor semnatare. Deşi este ilegal ca serviciile de securitate britanice şi americane să-şi spioneze proprii cetăţeni şi companii, membrii alianţei au reuşit să ocolească graţios legile naţionale spionându-se reciproc. Astfel că, de exemplu, dacă MI6 ar dori să urmărească un individ suspect din Londra, în loc să treacă prin procesul interminabil de a obţine un mandat, ar putea pur şi simplu să le ceară colegilor lor din SUA să facă acest lucru pentru ei, apoi să le împărtăşească informaţiile.

Sistemul a fost conceput de Agenţia Naţională Americană pentru Securitate, care are acces la toate informaţiile. Ceilalţi membri nu pot vedea decât anumite părţi din informaţiile colectate, relevante pentru sfera lor de influenţă specifică. Piesa centrală a întregii operaţiuni este baza de date ECHELON, o vastă resursă de cuvinte-cheie care cuprinde nume, subiecte, adrese, numere de telefon şi adrese de e-mail. Milioanele de comunicaţii care au loc zilnic în lumea întreagă sunt scanate automat pentru a selecta cuvintele, frazele, numerele şi adresele recunoscute. De fiecare dată când se găseşte o potrivire, aceasta este transcrisă şi utilizată de către agenţii care colectează informaţii.

Acest sistem a trezit deja mânia statelor Uniunii Europene care nu fac parte din acest pact. Problema era atât de delicată încât s-a solicitat redactarea unui raport al Parlamentului European care să cerceteze aceste aspecte. „Este un atac foarte periculos la adresa suveranităţii statelor membre”, s-a plâns un europarlamentar. Guvernul francez este furios din cauza a ceea ce consideră a fi înregistrarea ilegală a comunicaţiilor guvernamentale şi de afaceri, informaţiile fiind împărtăşite numai de aliaţii semnatari ai pactului ECHELON. Raportul european a menţionat „o gamă largă de dovezi” conform cărora aceste informaţii sunt utilizate „pentru a asigura avantaje comerciale unor companii”. Presa franceză a făcut afirmaţii conform cărora Boeing a primit informaţii secrete menite să fure contracte de la rivalul său european, Airbus.

Putem accepta că acest sistem are utilizări importante în combaterea te–rorismului, infracţionalităţii şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, dar implicaţiile sale legate de libertăţile civile şi autoritatea sa legală dubioasă ridică întrebări cruciale pentru cetăţeni şi politicieni. Lipsa unei recunoaşteri oficiale a existenţei sale sau necunoaşterea exactă a compoziţiei şi funcţiilor sale îi determină pe cei pasionaţi de conspiraţii să se întrebe exact ce anume se întâmplă.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment