Noua ordine mondiala si al treilea razboi mondial

Postat in Sep 22 2011 de catre costel

O strategie imperiala pentru NOUA ORDINE MONDIALA: Originile Celui De-al Treilea Razboi Mondial

In fata colapsului economic total global perspectivele unui razboi mondial masiv cresc. Istoric, perioadele de declin imperial si criza economica sunt marcate de violenta internationala crescuta si de razboi. Declinul marilor imperii europene a fost marcat de primul razboi mondial si al doilea razboi mondial, cu marea depresie ce a avut loc in perioada intermediara.

 

In prezent, lumea este martora declinului imperiului american, el insusi un produs nascut in urma celui de-al doilea razboi mondial. In calitatea de conducator de dupa razboi, America a condus sistemul monetar international si a stapanit ca un campion si arbitru al economiei politice globale.

Pentru a dirija economia politica globala, Statele Unite au creat cea mai mare si mai puternica forta militara din istorie. Controlul constant asupra economiei globale cere prezenta militara constanta si actiune.

Acum ca atat imperiul american cat si economia politica globala sunt in declin si colaps, perspectiva unui sfarsit violent al erei imperiului american creste in mod drastic.

Aceasta lucrare are trei parti separate. Prima parte acopera strategia geopolitica SUA-NATO de la sfarsitul razboiului rece, la inceputul Noii Ordini Mondiale, schitand strategia imperiului occidental ce a dus la razboiul din Iuguslavia si la “Razboiul impotriva Terorismului“. A doua parte analizeaza natura “revolutiilor usoare“ sau “revolutiilor de culoare“ in strategia imperiului Statelor Unite, concentrandu-se asupra stabilirii conducerii peste Europa de Est si Asia Centrala. A treia parte analizeaza strategia imperiala pentru a construi o noua ordine mondiala, concentrandu-se asupra conflictelor crescande din Afganistan, Pakistan, Iran, America Latina, Europa de Est si Africa; si potentialului pe care il au aceste conflicte pentru a incepe un nou razboi mondial cu China si Rusia.

In 1991, o data cu colapsul Imperiului Sovietic, politica externa a SUA-NATO a trebuit sa isi redefineasca rolul sau in lume. Razboiul Rece a servit ca un mijloc pentru a justifica expansiunea imperialista a Statelor Unite pe intreg globul cu telul de a “contine“ amenintarea sovietica. Insusi NATO a fost creat si a existat pentru scopul unic de a realiza o alianta anti-sovietica. Cu URSS cazuta, NATO nu avea nici un motiv sa mai existe si Statele Unite au trebuit sa gaseasca o noua destinatie pentru strategia sa imperialista in lume.

In 1992, Departamentul de Aparare al Statelor Unite, sub conducerea Ministrului Apararii Dick Cheney [ce mai tarziu a ajuns vicepresedintele lui George Bush Jr.] a cerut Ministrului Adjunct al Apararii de la Pentagon, Paul Wolfowitz [mai tarziu Ministrul Adjunct al Apararii al lui George Bush Jr. si Presedintele Bancii Mondiale] sa redacteze  un document de aparare ce va ghida politica externa a Americii in era de dupa Razboiul Rece, frecvent mentionata ca “Noua Ordine Mondiala“.

Documentul Ghidului de Aparare a fost dezvaluit in 1992 si arata ca “Intr-o declaratie transparenta a noii politici, ce se afla in forma sa finala, Departamentul Apararii sustine ca misiunea politica si militara a Americii in era de dupa Razboiul Rece va fi sa se asigure ca nici unei superputeri rivale nu ii este permis sa apara in Europa de Vest, Asia sau in teritoriile din fosta Uniune Sovietica“, si ca, “Documentul clasificat vorbeste despre  o lume dominata de o singura superputere a carei pozitii poate fi perpetuata de un comportament constructiv si o armata suficienta ar putea impiedica orice natiune sau grup de natiuni de a provoca intaietatea Americii.“

Mai departe, “noul plan schiteaza o lume unde exista o singura putere militara dominanta ai carei lideri ‘trebuie sa mentina mecanismele pentru descurajarea potentialilor competitori pornind chiar de la aspiratia la un rol mai larg regional sau global’.“ Printre provocarile necesare pentru suprematia Americii, documentul “cerea razboaie regionale impotriva Irakului si Coreei de Nord“, si identifica China si Rusia ca fiind amenintarile sale majore. Mai departe “sugereaza ca Statele Unite ar putea considera de asemeni sa extinda angajamente de securitate catre natiunile din estul si centrul Europei similare cu cele din Arabia Saudita, Kuwait si alte state arabe de-a lungul Golfului Persic.“ [1]

NATO si Iugoslavia

Razboaiele din Iugoslavia din anii ’90 au servit ca justificari pentru a continua existenta NATO in lume si pentru a extinde interesele imperiului american in Europa de Est.

BANCA MONDIALA si FMI au setat etapele pentru destabilizarea Iugoslaviei. Dupa ce dictatorul Iugoslaviei, Josip Tito, a murit in 1980, s-a dezvoltat o conducere de criza. In 1982 oficialii politicii externe ai Americii au organizat o etapa de imprumuturi de la  FMI si Banca Mondiala, sub nou createle Programe Structurale de Reglare (SAP), pentru a face fata crizei de 20 miliarde de dolari datorie. Efectul imprumuturilor, sub SAP, a fost ca acestea “au dat frau liber catastrofelor economice si politice… Criza economica a amenintat stabilitatea politica… de asemeni a amenintat agravarea fierberii tensiunilor etnice.“ [2]

In 1989, Slobodan Milosevic a devenit Presedintele Serbiei, cea mai mare si mai puternica dintre toate republicile Iugoslaviei. De asemeni, in 1989, Premierul Iugoslaviei a calatorit in Statele Unite pentru a se intalni cu Presedintele George H.W. Bush pentru a negocia alt pachet de ajutor financiar. In 1990 a inceput programul Bancii Mondiale/FMI  si cheltuielile statului iugoslav s-au indreptat inspre repararea datoriilor. Ca rezultat, programele sociale au fost demontate, moneda s-a devalorizat, salariile au inghetat si preturile au crescut. “Reformele au alimentat tendintele secesioniste hranite cu factori economici precum si diviziile etnice, asigurand in mod virtual secesiunea de facto a republicii“, ducand la secesiunea Croatiei si Sloveniei, in 1991. [3]

In 1990, comunitatea de informatii a Statelor Unite a realizat o Estimare de Informatii Nationala (NIE) previzionand ca Iugoslavia se va diviza, ca va avea razboi civil si atunci raportul l-a acuzat pe presedintele sarb Milosevici pentru destabilizarea ce urma sa vina.[4]

In 1991, a aparut conflictul dintre Iugoslavia si Croatia, cand si aceasta si-a declarat independenta. S-a ajuns la un armistitiu in 1992. Totusi, croatii au continuat cu mici ofensive militare pana in 1995, precum si cu participarea la razboiul din Boznia. In 1995, Croatia s-a angajat in Operatiunea Storm incercand sa preia regiunea Krajina. Un general croat a fost judecat la Haga pentru crimele de razboi din timpul acestei lupte, care a fost cheia alungarii sarbilor din Croatia si “cimentarii independentei Croatiei.“ Statele Unite au sustinut operatiunea si CIA a colaborat activ cu fortele croate, conducand la eliminarea unui numar de 150 000 – 200 000 de sarbi, in majoritate prin crima, jafuri, arderea satelor si purificare etnica. [5] Armata croata a fost antrenata de consilieri americani iar generalul ce a fost judecat a fost chiar sustinut de catre CIA. [6]

Administratia Clinton a dat “unda verde“ Iranului sa inarmeze musulmanii din Bosnia si “din 1992 pana in ianuarie 1996 a fost un aflux de arme iraniene si consilieri in Bosnia.“ Mai departe, “Iranul si alte state musulmane au ajutat la aducerea luptatorilor mujahedini in Bosnia pentru a lupta cu musulmanii impotriva sarbilor, ‘luptatori sfinti’ din Afganistan, Cecenia, Yemen si Algeria, dintre care unii erau suspectati de legaturi cu taberele de antrenament ale lui Osama bin Laden din Afganistan.“

A fost “interventia occidentala in Balcani [cea care] a exacerbat tensiunile si a ajutat la sustinerea ostilitatilor. Prin recunoasterea revendicarilor republicilor si grupurilor separatiste in 1990/1991, elitele occidentale – americanii, britanicii, francezii si germanii – au subminat structurile guvernamentale in Iugoslavia, ducand la cresterea insecuritatilor, inflamand conflictele si sporind tensiunile etnice. Si prin oferirea de suport logistic diverselor parti in timpul razboiului, interventia occidentala a sustinut conflictul de la mijlocul anilor ’90. Alegerea lui Clinton in legatura cu musulmanii din Bosnia ca o cauza a sustinerii pe scena internationala si pretentiile administratiei sale ca embargoul armamentului UN sa fie ridicat astfel incat musulmanii si croatii sa poata fi inarmati impotriva sarbilor, ar trebui privite in aceasta lumina.“ [7]

In timpul razboiului din Bosnia, s-a desfasurat “o vasta contrabanda de arme prin Croatia. Aceasta a fost aranjata de agentiile clandestine ale Statelor Unite, Turcia si Iran, impreuna cu o categorie de grupuri radicale islamiste, incluzand mujahedini afgani si hezbollahi pro-iranieni.“ Mai departe, “serviciile secrete ale Ucrainei, Greciei si Israelului erau ocupate sa inarmeze sarbii din Bosnia.“ [8] Agentia de informatii a Germaniei, BND-ul, a trimis de asemeni arme catre musulmanii din Bosnia si Croatia pentru a lupta impotriva sarbilor. [9]

Statele Unite au influentat razboiul din regiune in diverse feluri. Asa cum a aratat The Observer in 1995, o mare fatada a implicarii a fost prin “Military Professional Resources Inc. (MPRI), o companie privata americana cu sediul in Virginia, companie ce este formata din generali si ofiteri de informatii iesiti la pensie. Ambasada americana din Zagreb recunoaste ca MPRI antreneaza croatii, sub licenta guvernului american.“ Mai departe, olandezii “erau convinsi ca fortele speciale ale Statelor Unite au fost implicate in antrenarea armatei Bosniei si a Bosnian Croat Army (HVO).“ [10]

In masura in care, in 1988, conducatorul Croatiei s-a intalnit cu cancelarul german Helmut Kohl pentru a crea “o politica unita pentru a desparti Iugoslavia“, si pentru a aduce Slovenia si Croatia in “zona economica germana.“ Astfel, ofiteri ai armatei americane au fost expediati in Croatia, Bosnia, Albania si Macedonia ca si “consilieri“ si adusi in Fortele Speciale Americane pentru a ajuta. [11] In timpul armistitiului de noua luni in razboiul din Bosnia-Herzegovina, sase generali americani s-au intalnit cu conducatori si armatei din Bosnia pentru a planui ofensiva ce a intrerupt armistitiul, [12]

In 1996, mafia albaneza, in colaborare cu Armata de Eliberare din Kosovo (KLA), o organizatie activista de gherila, a preluat controlul asupra drumurilor de trafic enorm cu heroina din Balcani.

KLA avea legatura cu fostii luptatori afgani mujahedini din Afganistan, inclusiv cu Osama bin Laden. [13]

In 1997, KLA a inceput sa lupte impotriva fortelor sarbe, [14] si in 1998 Departamentul de Stat al Statelor Unite  a scos KLA din lista sa de organizatii teroriste. [15] Inainte si dupa 1998, KLA a primit armament, antrenament si suport de la Statele Unite si NATO iar Secretarul de Stat al lui Clinton, Madeleine Albright, a avut o relatie politica stransa cu leaderul KLA, Hashim Thaci. [16]

Ambele CIA si Serviciul de Informatii German, BND, au sustinut teroristii KLA in Iuguslavia inainte si dupa bombardamentul NATO asupra Iugoslaviei din 1999. BND a avut contacte cu KLA inca de la inceputul anilor ’90, in aceeasi perioada in care KLA si-a stabilit contactele Al-Qaeda. [17] Membrii KLA erau antrenati de Osama bin Laden in taberele de antrenament din Afganistan. Chiar si UN a declarat ca majoritatea violentelor ce au aparut au fost de la membrii KLA, “in special cei aliati cu Hashim Thaci.“ [18]

Bombardamentul NATO asupra Kosovo din martie 1999 a fost justificat de pretentia de a pune sfarsit oprimarii din partea sarbilor asupra albanezilor din Kosovo, oprimare denumita  genocid. Administratia Clinton a pretins ca 100 000 de albanezi din Kosovo erau disparuti si “s-ar putea sa fie ucisi“ de catre sarbi. Insusi Bill Clinton a comparat evenimentele din Kosovo cu holocaustul. Departamentul a anuntat ca se presupune ca au fost ucisi pana la 500 000 de albanezi. In cele din urma, estimarea oficiala s-a redus la 10 000, si oricum, dupa investigatii extinse, s-a dovedit ca moartea a numai 2 500 de albanezi ar putea sa le fie atribuita sarbilor. In timpul campaniei de bombardare a NATO, intre 400 si 1 500 de civili sarbi au fost ucisi  si NATO a comis crime de razboi, inclusiv bombardarea unui sediu de televiziune sarb si a unui spital. [19]

In anul 2000, Departamentul de Stat al Statelor Unite, in cooperare cu American Enterprise Institute, AEI, a avut o conferinta despre integrarea euro-atlantica in Slovacia. Printre participanti erau multi conducatori de state, oficiali ai afacerilor externe si ambasadori ai diverselor state europene ca si oficiali UN si NATO. [20] O scrisoare de corespondenta dintre un politician german prezent la intalnire si cancelarul german a aratat adevarata natura a campaniei NATO in Kosovo. Conferinta revendica o declaratie urgenta de independenta pentru Kosovo si ca razboiul din Iugoslavia sa fie purtat pentru a largi NATO, Serbia urma sa fie permanent exclusa din dezvoltarea europeana pentru a justifica prezenta armatei Statelor Unite in regiune si expansiunea a fost proiectata in cele din urma ca sa contina si Rusia. [21]

De mare importanta a fost declaratia ca “razboiul a creat motivul de existenta in continuare pentru NATO intr-o lume de dupa razboiul rece, asa cum incerca cu disperare sa isi justifice existenta sa continua si dorinta pentru expansiune.“ Mai departe, “Rusii au presupus ca NATO se va dizolva la sfarsitul razboiului rece. In schimb, NATO nu numai ca s-a extins, ci a si participat la razboi intr-o disputa interna a unei tari slave din Europa de Est.“ Acest lucru a fost vazut ca o mare amenintare. Astfel, “multe dintre relatiile tensionate dintre Statele Unite si Rusia din ultimul timp provin din razboiul din 1999 cu Iugoslavia.“ [22]

Razboiul impotriva terorismului si Proiectul pentru Noul Secol American (PNAC Project for the New American Century)

Cand Bill Clinton a devenit presedinte, uliii neoconservatori din administratia lui George H.W. Bush au format o adunare denumita Proiectul pentru Noul Secol American  sau PNAC. In 2000 ei au publicat un raport denumit Reconstruind Defensivele Americii: Strategia, Fortele si Resursele pentru un Nou Secol. Pe baza documentului Ghidului Politicii de Aparare, ei afirma ca “Statele Unite trebuie sa mentina forte suficiente capabile sa se desfasoare rapid si sa castige razboaie multiple la scara larga.“ [23] Mai departe, “este nevoie sa mentina suficiente forte pentru a lupta si a castiga multe razboaie simultane,“ [24] si ca “Pentagonul trebuie sa inceapa sa calculeze fortele necesare pentru a proteja, independent, interesele Statelor Unite in Europa, Asia de Est si Golf oricand.“ [25]

Interesant este ca documentul afirma ca “Statele Unite au fost solicitate timp de decenii sa aiba un rol permanent in securitatea regiunii Golfului. In timp ce conflictul nerezolvat cu Irakul aduce justificarea imediata, nevoia pentru o forta substantiala americana in Golf depaseste limita problemei regimului lui Saddam Hussein.“ [26] Oricum in pledarea pentru marirea cheltuililor de aparare si expansiune a imperiului american pe glob, incluzand distrugerea fortata a multe tari prin razboaie majore inscenate, raportul a afirmat ca “Mai departe, procesul de transformare, chiar daca aduce schimbari revolutionare, este posibil sa fie unul lung, lipsind evenimente catastrofice si catalizatoare – ca un nou Pearl Harbor.“ [27] Acest eveniment a aparut totusi un an mai tarziu cu evenimentele din 11.09.2001.  Multi din autorii raportului si membri ai Proiectului pentru Un Nou Secol American au devenit oficiali in administratia Bush si au putut sa adopte comod “Proiectul“ dupa ce si-au obtinut “noul Pearl Harbor“.

Planurile pentru razboi erau “deja in dezvoltare, prin organizatiile din anii ’90, organizatii in care luptatori ai razboiului rece din cercul intern al serviciilor secrete, de la bisericile evanghelice, de la corporatiile de armament si companiile de petrol care au urgentat planuri socante pentru o noua ordine mondiala.“ Pentru a face acest lucru, “Statele Unite ar trebui sa foloseasca toate mijloacele – diplomatice, economice si militare, chiar si razboaiele de agresiune – pentru a avea control pe termen lung asupra resurselor planetei si capacitatea de a mentine slab orice rival.“

Printre cei implicati in PNAC si in planurile pentru imperiu, “Dick Cheney – Vice Presedinte, Lewis Libby – Seful de Stat Major la Cheney, Donald Rumsfeld – Ministru al Apararii, Paul Wolfowitz – Deputat la Rumsfeld, Peter Rodman – care se ocupa cu ‘probleme de securitate globala’, John Bolton – Secretar de Stat pentru Controlul Armamentului, Richard Armitage – Adjunct al Ministrului de Externe, Richard Perle – fost Adjunct al Ministerului Apararii de pe vremea lui Reagan, acum seful Consiliului Politicii de Aparare, William Kristol – seful PNAC si consilierul lui Bush, cunoscut ca fiind creierul presedintelui, Zalmay Khalilzad,“ care a devenit ambasador atat pentru Afganistan si Irak urmarind schimbarile de regim din aceste tari.

“Marea tabla de sah“ a lui Brzezinski

Zbigniew Brzezinski, co fondator al Comisiei Trilaterale impreuna cu David Rockefeller, fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter, a scris o carte despre geostrategia americana. Brzezinski este de asemeni membru al Consiliului de Relatii Externe si al Grupului Bilderberg si a fost de asemeni si membru al conducerii Amnesty International, al Consiliului Atlantic si al National Endowment for Democracy. Momentan el este membru  si consilier in Centrul de Studii Strategice si Internationale (CSIS), o mare organizatie americana.

In cartea sa din 1997, “Marea tabla de sah“,Brzezinski prezinta o strategie  pentru America. El a scris, “Pentru America, marele premiu geopolitic este Eurasia. Pentru o jumatate de mileniu, afacerile mondiale erau dominate de puterile Eurasiei si de oamenii care se luptau intre ei pentru dominatie regionala si ajungeau in puteri globale.“ Mai departe, “cum ‘se descurca’ America cu Eurasia este critic. Eurasia este cel mai mare continent de pe glob si este axial din punct de vedere geopolitic. O putere ce va domina Eurasia va controla doua din cele trei regiuni mai avansate si productive economic de pe glob. O simpla privire catre harta arata de asemeni ca controlul asupra Eurasiei va atrage dupa sine aproape automat subordonarea Africii.“ [29]

El continua cu indicarea unei  strategii pentru imperiul american, aratand ca “este imperativ sa nu iasa in evidenta nici un pretendent eurasian, capabil sa domine Eurasia si de asemeni sa concureze cu America. Formularea unei geostrategii cuprinzatoare si de incorporare a Eurasiei este asadar scopul acestei carti.“ [30] El a explicat faptul ca “Doi pasi de baza se cer, astfel: prima data, trebuie identificata dinamica geostrategica a statelor din Eurasia ce au puterea de a cauza o potentiala turnura in distributia internationala a puterilor si trebuie descifrate obiectivele centrale externe ale elitelor politice respective si consecintele probabile ale dorintei lor de a le atinge: [si] in al doilea rand, trebuie formulate politici specifice ale Statelor Unite pentru a compensa, coopta si/sau controla aceste elite“ [31]

Aceasta inseamna ca este de maxima importanta sa se identifice in primul rand statele ce ar putea fi potentiale pivoturi prin care balanta puterii din regiune iese de sub sfera influentei Statelor Unite; si in al doilea rand, sa “compenseze, coopteze si/sau controleze“ astfel de state si circumstante. Un exemplu de acest fel ar fi Iranul; fiind unul dintre cei mai mari producatori de petrol din lume si in pozitii strategice semnificative in axa Europei, Asiei si a Orientului Mijlociu. Iran ar putea avea potentialul sa alterneze balanta puterii din Eurasia daca ar fi un aliat prea apropiat de Rusia sau China, sau amandoua – acordandu-le petrol cat si o sfera de influenta in Golf, astfel concurand cu dominatia Americii in regiune.

Brzezinski a scos subtilitatile din tendintele sale imperialiste si a scris: “Daca ne exprimam intr-o terminologie ce ne aduce inapoi la cele mai brutale vremuri ale stravechilor imperii, cele trei mari imperative ale geostrategiei imperiale sunt sa previna intelegerea secreta si sa mentina dependenta de securitate printre vasali, sa mentina tributarii docili si protejati si sa ii opreasca pe barbari sa se adune impreuna.“ [32]

Brzezinski s-a referit la republicile din Asia Centrala ca la “Balcanii Eurasiei“, scriind ca “Mai mult, ele [republicile din Asia Centrala] sunt importante din punctul de vedere al securitatii si ambitiilor istorice pentru cel putin trei dintre cei mai apropiati si mai puternici vecini ai lor si anume Rusia, Turcia si Iran, cu China de asemeni semnaland un interes politic crescand in regiune. Dar Balcanii Eurasiei sunt mult mai importanti ca un potential premiu economic:  o concentrare enorma de gaz natural si rezerve de petrol este localizata in regiune, pe langa rezervele de minerale importante, inclusiv aur.“ [33] El a scris mai departe ca “Urmeaza ca prima data, America sa se asigure  ca nici o putere nu vine la conducerea acestui spatiu geopolitic si ca comunitatea globala sa aiba acces fara obstacole la acest spatiu.“ [34] Acesta este un exemplu clar al rolului Americii ca motor al imperiului; cu politica externa imperiala desemnata sa mentina pozitiile strategice ale Statelor Unite dar “in primul rand si infinit mai important“ este sa asigure un “premiun economic“ pentru “comunitatea globala“. Cu alte cuvinte, Statele Unite reprezinta un conducator imperial ce actioneaza pentru interesele financiare  internationale.

Brzezinski a avertizat de asemeni ca “Statele Unite ar trebui sa determine  cum sa coopereze cu coalitiile regionale ce doresc sa impinga America afara din Eurasia, amenintand prin urmare statutul Americii ca putere globala,“ [35] si el “pune accentul pe manevra si manipulare pentru a preveni emergenta unei coalitii ostile ce ar putea sa doreasca sa concureze cu primatul Americii.“ Astfel, “Cea mai urgenta sarcina este sa capatam siguranta ca nici un stat sau combinatie de state nu castiga capacitatea de a scoate America din Eurasia sau nici macar sa diminueze semnificativ rolul sau decisiv de arbitraj.“ [36]

Razboiul impotriva terorismului si surplusul de imperalism

In 2000 Pentagonul a realizat un document denumit Joint Vision 2020, ce schita un proiect prin care se poate obtine ceea ce ei denumeau “dominatie completa“ (“Full Spectrum Dominance“) , ca amprenta pentru Departamentul Apararii in viitor. “Dominatie completa inseamna abilitatea fortelor americane, ce lucreaza singure sau impreuna cu aliatii, de a invinge orice adversar si de a controla orice situatie din domeniul operatiunilor militare.“ Raportul “se refera la dominatia completa pentru intreaga gama de conflicte de la razboiul nuclear, la marile razboaie provocate pana la contingentele pe scara mica. De asemeni se refera si la situatiile amorfe cum ar fi pastrarea pacii si a ajutorului umanitar necombatant.“ Mai departe, “Dezvoltarea unei grile de informatii globale va aduce superioritate mediului decizional.“ [37]

Asa cum a explicat economistul politic Ellen Wood, “Dominatia fara granite a unei economii globale si a unor state multiple ce o administreaza cere actiuni militare fara sfarsit, in scop si timp.“ [38] In continuare, “Dominatia imperiala intr-o economie globala capitalista cere o balanta delicata si contradictorie intre suprimarea concurentei si mentinerea conditiilor pentru competitia cu economiile de pe piata ce genereaza profit. Aceasta este una dintre cele mai fundamentale contradictii a noii ordini mondiale.“ [39]

In urma evenimentelor de la 9/11, “doctrina Bush“ a fost pusa pe rol, doctrina ce cerea “un drept unilateral si exclusiv pentru a preveni atacul, oricand, oriunde fara a fi restrictionati de nici un acord international, pentru a asigura faptul ca fortele noastre sunt suficient de puternice sa descurajeze potentialii adversari de la a urmari o intarire militara in scopul depasirii sau egalarii puterii Statelor Unite.“ [40]

NATO a intreprins prima sa invazie terestra din intreaga sa istorie, cu invazia din octombrie 2001 si ocuparea Afganistanului. Razboiul afgan a fost, de fapt, planuit inainte de evenimentele de la 9/11, cu intreruperea contractelor majore in legatura cu conductele de petrol dintre marile companii petroliere si talibani. Insusi razboiul a fost planificat in vara lui 2001 cu planul operational de a pleca la razboi la mijlocul lui octombrie. [41].

Afganistanul este extrem de important in termeni goepolitici caci “transportand intregul combustibil din bazinul Marii Caspice prin Rusia sau Azerbaijan, ar putea cu usurinta sa asigure controlul politic si economic al Rusiei asupra republicilor din Asia Centrala, problema in legatura cu care occidentul a petrecut 10 ani incercand sa o previna. Transportand prin Iran ar imbogati un regim pe care Statele Unite au incercat sa il izoleze. Trimitand prin China ar fi extrem de scump. Dar conductele prin Afganistan ar permite Statelor Unite atat sa continue telul sau de a “diversifica aprovizionarea cu energie“ cat si de a patrunde in una dintre cele mai rentabile piete din lume.“ [42]

Asa cum a aratat San Francisco Chronicle cu doar doua saptamani de la atacurile din 9/11, “In spatele hotararii Americii de a ataca in raspuns, in spatele bataliilor probabil lungi ce vor produce mai multe victime in randul civililor in lunile si anii ce vor urma, mizele ascunse din razboiul impotriva terorismului pot fi rezumate intr-un singur cuvant: petrolul.“ Explica mai departe: “Harta cu adaposturile teroristilor si tintele din Orientul Mijlociu si Asia este de asemeni, printr-o extraordinara coincidenta, harta principalelor surse de energie din lume din secolul 21. Apararea acestor resurse de energie – mai mult decat o simpla confruntare intre islam si occident – va fi principalul punct de interes al conflictelor globale pentru generatiile ce vor veni.“

Printre multele state notabile unde exista o legatura intre terorism si petrol si rezervele de gaz de importanta vitala pentru Statele Unite si occident  se numara Arabia Saudita, Libia, Bahrain, Emiratele din Golf, Iran, Irak, Egipt, Sudan si Algeria, Turkmenistan, Kazahstan, Azerbaijan, Cecenia, Georgia si Turcia de est. Important este ca “aceste regiuni detin mai mult de 65 de procente din petrolul mondial si productia de gaz natural.“ Mai departe, “Este inevitabil ca razboiul impotriva terorismului sa fie vazut de multi ca un razboi in numele companiilor americane: Chevron, exxonMobil si Arco; al companiei franceze TotalfinaElf, al British Petroleum; al Royal Dutch Shell si al altor giganti multinationali, ce au sute de miliarde de dolari investiti in aceste regiuni.“ [43]

Nu este un secret ca razboiul din Irak a avut o legatura stransa cu petrolul. In vara lui 2001, Dick Cheney a convocat o adunare Energy Task Force, ce era o adunare secreta conform careia politica energetica a fost determinata de Statele Unite ale Americii. In adunari si in multe alte mijloace de comunicare, Cheney si ajutoarele sale s-au intalnit cu oficiali inalti si executivi ai Shell Oil, British Petroleum (BP), Exxon Mobil, Chevron, Conoco. [44] La intalnirea, ce a avut loc inainte de 9/11 si inainte de a se mentiona de vreun razboi in Irak, au fost prezentate si discutate documente ce contineau informatii despre campurile de petrol irakiene, conducte, rafinarii si terminale si “documentele Arabiei Saudite si Emiratelor Arabe Unite (UAE) au realizat o harta a rezervelor de petrol ale fiecarei tari, a conductelor, rafinariilor si terminalelor.“ [45] Atat Royal Dutch Shell cat si British Petroleum au primit de atunci contracte majore pentru a dezvolta campurile irakiene de petrol. [46]

Razboiul din Irak, la fel ca cel din Afganistan, au servit de asemeni intereselor Americii si, in linii mari, intereselor strategice ale imperiului occidental in aceste regiuni. In particular, razboaiele au fost concepute strategic sa elimine, sa ameninte sau sa contina puteri regionale, ca si sa instaleze direct mai multe duzini de baze militare in regiune, stabilind cu fermitate o prezenta imperiala.  Scopul acestora este sa se adreseze si altor jucatori majori regionali in special pentru a incercui Rusia si China si pentru a le ameninta accesul la petrol si rezervele de gaz. Iran este acum incercuit, cu Irakul dintr-o parte si Afganistanul de cealalta parte.

Concluzii

Prima parte a acestei lucrari a prezentat strategia imperiala SUA-NATO pentru a intra in Noua Ordine Mondiala, urmand caderea Uniunii Sovietice din 1991. Scopul principal era focalizat pe incercuirea Rusiei si Chinei si prevenirea ridicarii unei noi superputeri.  Statele Unite au actionat ca stapanitoare, servind interesele financiare internationale in activitatea de a impune Noua Ordine Mondiala. Urmatoarea parte a acestui studiu va examina “revolutiile colorate“ din Europa de Est si Asia Centrala, continuand politica Statelor Unite si NATO de a stapani Rusia si China; in timp ce controleaza accesul la marile rezerve de gaz natural si caile de transport. “Revolutiile colorate“ au fost o putere pivot in strategia geopolitica imperiala si analizandu-le vom intelege Noua Ordine Mondiala.

Note de subsol

[1] Tyler, Patrick E. U.S. Strategy Plan Calls for Insuring No Rivals Develop: A One Superpower World. The New York Times: March 8, 1992. http://work.colum.edu/~amiller/wolfowitz1992.htm

[2] Louis Sell, Slobodan Milosevic and the Destruction of Yugoslavia. Duke University Press, 2002: Page 28

Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[3] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[4] David Binder, Yugoslavia Seen Breaking Up Soon. The New York Times: November 28, 1990

[5] Ian Traynor, Croat general on trial for war crimes. The Guardian: March 12, 2008: http://www.guardian.co.uk/world/2008/mar/12/warcrimes.balkans

[6] Adam LeBor, Croat general Ante Gotovina stands trial for war crimes. The Times Online: March 11, 2008: http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article3522828.ece

[7] Brendan O’Neill, ‘You are only allowed to see Bosnia in black and white’. Spiked: January 23, 2004: http://www.spiked-online.com/Articles/0000000CA374.htm

[8] Richard J. Aldrich, America used Islamists to arm the Bosnian Muslims. The Guardian: April 22, 2002: http://www.guardian.co.uk/world/2002/apr/22/warcrimes.comment/print

[9] Tim Judah, German spies accused of arming Bosnian Muslims. The Telegraph: April 20, 1997: http://www.serbianlinks.freehosting.net/german.htm

[10] Charlotte Eagar, Invisible US Army defeats Serbs. The Observer: November 5, 1995: http://charlotte-eagar.com/stories/balkans110595.shtml

[11] Gary Wilson, New reports show secret U.S. role in Balkan war. Workers World News Service: 1996: http://www.workers.org/ww/1997/bosnia.html

[12] IAC, The CIA Role in Bosnia. International Action Center: http://www.iacenter.org/bosnia/ciarole.htm

[13] History Commons, Serbia and Montenegro: 1996-1999: Albanian Mafia and KLA Take Control of Balkan Heroin Trafficking Route. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[14] History Commons, Serbia and Montenegro: 1997: KLA Surfaces to Resist Serbian Persecution of Albanians. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[15] History Commons, Serbia and Montenegro: February 1998: State Department Removes KLA from Terrorism List. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[16] Marcia Christoff Kurop, Al Qaeda’s Balkan Links. The Wall Street Journal: November 1, 2001: http://www.freerepublic.com/focus/fr/561291/posts

[17] Global Research, German Intelligence and the CIA supported Al Qaeda sponsored Terrorists in Yugoslavia. Global Research: February 20, 2005: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=431

[18] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[19] Andrew Gavin Marshall, Breaking Yugoslavia. Geopolitical Monitor: July 21, 2008: http://www.geopoliticalmonitor.com/content/backgrounders/2008-07-21/breaking-yugoslavia/

[20] AEI, Is Euro-Atlantic Integration Still on Track? Participant List. American Enterprise Institute: April 28-30, 2000: http://www.aei.org/research/nai/events/pageID.440,projectID.11/default.asp

[21] Aleksandar Pavi, Correspondence between German Politicians Reveals the Hidden Agenda behind Kosovo’s “Independence”. Global Research: March 12, 2008: http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8304

[22] Stephen Zunes, The War on Yugoslavia, 10 Years Later. Foreign Policy in Focus: April 6, 2009: http://www.fpif.org/fpiftxt/6017

[23] PNAC, Rebuilding America’s Defenses. Project for the New American Century: September 2000, page 6: http://www.newamericancentury.org/publicationsreports.htm

[24] Ibid. Page 8

[25] Ibid. Page 9

[26] Ibid. Page 14

[27] Ibid. Page 51

[28] Margo Kingston, A think tank war: Why old Europe says no. The Sydney Morning Herald: March 7, 2003: http://www.smh.com.au/articles/2003/03/07/1046826528748.html

[29] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Pages 30-31

[30] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page xiv

[31] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 41

[32] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 40

[33] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 124

[34] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 148

[35] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 55

[36] Brzezinski, Zbigniew. The Grand Chessboard: American Primacy and its Geostrategic Imperatives. Basic Books, 1997: Page 198

[37] Jim Garamone, Joint Vision 2020 Emphasizes Full-spectrum Dominance. American Forces Press Service: June 2, 2000:
http://www.defenselink.mil/news/newsarticle.aspx?id=45289

[38] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 144

[39] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 157

[40] Ellen Wood, Empire of Capital. Verso, 2003: page 160

[41] Andrew G. Marshall, Origins of Afghan War. Geopolitical Monitor: September 14, 2008:
http://www.geopoliticalmonitor.com/content/backgrounders/2008-09-14/origins-of-the-afghan-war/

[42] George Monbiot, America’s pipe dream. The Guardian: October 23, 2001:
http://www.guardian.co.uk/world/2001/oct/23/afghanistan.terrorism11

[43] Frank Viviano, Energy future rides on U.S. war. San Francisco Chronicle: September 26, 2001:
http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?file=/chronicle/archive/2001/09/26/MN70983.DTL

[44] Dana Milbank and Justin Blum, Document Says Oil Chiefs Met With Cheney Task Force. Washington Post: November 16, 2005:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/11/15/AR2005111501842_pf.html

[45] Judicial Watch, CHENEY ENERGY TASK FORCE DOCUMENTS FEATURE MAP OF IRAQI OILFIELDS. Commerce Department: July 17, 2003: http://www.judicialwatch.org/printer_iraqi-oilfield-pr.shtml

[46] TERRY MACALISTER, Criticism as Shell signs $4bn Iraq oil deal. Mail and Guardian: September 30, 2008: http://www.mg.co.za/article/2008-09-30-criticism-as-shell-signs-4bn-iraq-oil-deal

Note:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Initial am dorit sa completez articolul de mai sus cu informatii utile si necesare pentru a intelege cine e in spatele personajelor si al organizatiilor, dar m-am razgandit, deoarece aceasta ar fi insemnat ca intregul material sa devina mult prea lung. Totusi, deoarece articolul se incheie cu chestiunea petrolului, mentionez un amanunt ce sper sa va incite sa studiati si materialele indicate:

John Davison Rockefeller (1839–1937) fondeaza in 1870, impreuna cu fratele sau William Rockefeller (1841–1922), mega colosul Standard Oil stramosul:

Standard Oil of New Jersey (SONJ) , redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil , corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of New York, redenumita Mobil, acum parte a ExxonMobil.

Standard Oil of California, redenumita Chevron, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of Indiana, redenumita Amoco, acum parte a BP, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP.

Anglo-American Oil Co., acum Esso UK.

South Penn Oil Co. , devenita Pennzoil acum parte Shell, corporatie membra Council on Foreign Relations.

Este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor. S-a casatorit cu Laura Celestia (“Cettie”) Spelman in 1864, avand patru fete si un baiat , John D. Rockefeller, Jr. Este de asemenea fondatorul The University of Chicago si al  Rockefeller University in 1901, denumita initial Rockefeller Institute for Medical Research, care a “produs“ 23 de laureati ai premiului Nobel. In 1913 este creata Rockefeller Foundation.

sursa: satirikon.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
Noua ordine mondiala si al treilea razboi mondial, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Post a Comment