Reteaua care controleaza lumea

Postat in Nov 13 2011 de catre costel

Nu este vorba nici despre teoria conspiraţiei, nici despre negarea ei. Pur şi simplu, după cum reiese din cifre, un grup exclusivist de 737 de companii transnaţionale (TNC) controlează circa 80% din cifra de afaceri a celor mai mari companii din lume şi, implicit, are controlul asupra deciziilor acestora. Aceasta este concluzia finală a unui studiu publicat recent de către Universitatea din Zurich, studiu efectuat de către Stefania Vitali, James B. Glattfelder şi Stefano Battison.

Dintre acestea însă, “nucleul dur”, de doar 147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume.

Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală. Principala problemă a cercetătorilor a fost descoperirea structurii controlului marilor corporaţii mondiale.

Cum funcţionează “caracatiţa” ?

Plecând de la ideea că un acţionar al unei companii deţine şi alte acţiuni sau alte firme, se va forma o matrice a deţinerilor, respectiv a portofoliului. Potrivit unui ecuaţii folosite de către cercetătorii de la Universitatea din Zurich, dacă firma I deţine un procent din firma J, iar firma J are acţiuni la firma L, atunci firma I este indirect conectată cu firma L. Aceste conexiuni indirecte se înmulţesc rapid, lucru care va duce la extinderea reţelei. Pentru a exemplifica, cercetătorii au prezentat structura corporaţiei Benetton.

În graficul A sunt arătate deţinerile directe iar în B cele indirecte, pornind de la cele directe.

Cu cât sunt mai multe legături indirecte, cu atât fiecare acţionar are dreptul, oricât de mic, să decidă în şi mai multe firme. De aici rezultă conexiunea strânsă dintre companii, respectiv controlul anumitor companii asupra altora şi în final, asupra mediului de afaceri.

Reţeaua companiilor transnaţionale are o structură de tip “papion” (bow-tie structure), după modelul graficului de mai jos. Asta înseamnă că există o secţiune formată din “pulsul” de investiţii (IN-section), un nucleu şi o secţiune de împărţire a controlului (OUT-section).

OUT-section este cea mai amplă parte din structură, însă nucleul este format din conexiuni dense. Din nucleu fac parte membrii care au aproape 20 de legături cu alţi membri. Ca rezultat, aproximativ 75% din deţinerile firmelor din nucleu rămân în mâinile companiilor din nucleul propriu-zis. Altfel zis, există un grup compact de mari corporaţii care deţin majoritatea acţiunilor de la fiecare dintre ceilalţi, ceea ce le conferă şi un grad ridicat de control. În graficul C, cercetării de la Universitatea din Zurich au încercat să construiască structura reţelei.

Cercetătorii au plecat de la premisa că dacă o companie deţine de la 51% în sus într-o altă companie, atunci prima va avea control total, ceilalţi acţionari având un grad de control la nivel decizional egal cu zero.

Cercetătorii au pornit de la o listă de 43.060 de companii transnaţionale, din peste 30 de milioane de firme, identificate potrivit definiţiei Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

Reţeaua formată de acestea, reţea care se măsoară atât în valoare (după profit sau venituri, în funcţie de indicatorul dorit), cât şi după gradul de control, include 600.508 de noduri şi 1.006.987 legături de deţineri, respectiv de portofolii, de acţiuni deţinute la o anumită companie.

Topul celor mai puternice companii din economia globală (de la stânga la dreapta: poziţia, numele companiei, ţara unde are sediul fiscal, tipul de poziţie în cadrul reţelei şi gradul de control).

Reţeaua constă în mai multe componente mici conectate între ele, dar cea mai mare parte din ea, la nivel de control (75% din toate nodurile), se bazează pe cele mai mari companii transnaţionale, după cifra de afaceri sau capitalizare, după caz, ele reprezentând un nivel de control de 94,2% din totalul TNC operaţionale. Cercetătorii, după cum explică în raport, se referă la anumite grupuri de firme în care fiecare membru, respectiv parte a grupului, deţine direct sau indirect acţiuni la alte firme.

În mod normal aceste companii nu ar trebui să aibă un grad atât de mare de control, măcar pentru faptul că sunt publice, în sensul în care oricine poate deveni acţionarul lor. Cu toate acestea, gradul de distribuţie al controlului nu este nici pe departe echilibrat.

Astfel, conform studiului citat, doar 737 de proprietari, respectiv corporaţii, de top deţin 80% din controlul asupra valorii tuturor companiilor transnaţionale, ceea ce înseamnă că distribuirea controlului e mult mai inegală decât distribuirea averii. “Cei mai puternici actori economici deţin un control de 10 ori mai mare decât ne-am fi aşteptat, bazându-ne pe averea lor”, concluzionează cercetătorii.

Pe de altă parte, cele mai puternice 147 de corporaţii transnaţionale, care fac parte din “nucleul dur”, deţin 40% din controlul economic global.

Cum a fost realizat studiul

Au folosit trei modele de analiză: modelul liniar, în care nu există deviaţie între deţineri şi control, modelul pragului, în care controlul total al companiei este distribuit acţionarului majoritar, iar ceilalţi acţionari au control zero, şi modelul controlului relativ, în care distribuţia controlului este bazată pe un raport relativ legat de deţinerile pe care le are fiecare deţinător.

Prin control, ei se referă la ce valoare economică a unei companii, sau parte din reţea, poate să influenţeze un acţionar, în mod direct şi indirect

Ca rezultat, un acţionar poate să aibă un control mai mare dacă este capabil să îşi impună decizia în multe firme cu o valoare economică mare. Cu cât e mai mare controlul acţionarului, cu atât este mai mare şi puterea de a influenţa decizia finală.

Concluzia finală: controlul se rezumă la un club restrâns de corporaţii

Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel “club exclusivist” controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici. Sursa : piatza.net

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment