Asociaţia Secular-Umanistă din România atacă din nou studiul religiei în şcoli.  “Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului”, se precizează într-un comunicat. Prezenţa religiei în şcoli este considerat însă un act necesar.  72% dintre respondenţi au optat pentru promovarea unui cult religios în şcoli, potrivit IRES.

”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:

1. În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2. Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3. Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4. Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5. În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6. Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7. Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.

Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile – copiii.

Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR (sublinierile ne aparţin):

• Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor¹:”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]””Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”

  ”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”

  ”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”

• Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)²:”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.””[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”

  ”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“

Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.

Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:

• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică

Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!, se precizează într-un comunicat.

BOR: Religia îl învaţă pe copil iubirea de oameni

Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi şi fapte bune.

Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în şcoală, propune modele viabile de bunătate şi sfinţenie, oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în viaţa socială. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească şi nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni”. Ea apără şi promovează identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză şi individualistă din punct de vedere spiritual şi social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viaţă în care sunt la modă: minciuna, hoţia, corupţia, înşelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violenţa de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creştine tradiţionale.

Textul ASUR este vădit anti-creştin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susţine adevărul în contrast cu ştiinţa. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „ştiinţific” şi impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.

Prezenţa religiei în şcoli este considerat un act necesar.  72% dintre respondenţi au optat pentru promovarea unui cult religios în şcoli, potrivit unui studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie,  intitulat “Percepţia publică a şcolii româneşti”.