Strategul care a proiectat războiul din Irak avertizează asupra Iranului

Postat in Oct 15 2011 de catre costel

Potrivit fostului analist al CIA Kenneth Pollack, în prezent director al centrului Saban pentru politica în Orientul Mijlociu al Brooking Institute, dacă se confirmă presupusa conspiraţie, ea reprezintă o escaladare majoră a  operaţiunilor teroriste iraniene contra SUA.

Expertul american este creditat a fi cel care a proiectat războiul din Irak. În 2002, el a argumentat necesitatea invadării Irakului şi a prezentat modalităţile posibile de realizare. „Singura cale prudentă şi realistă de acţiune lăsată Statelor Unite este de a monta o invazie la scară mare în Irak pentru a zdrobi forţele irakiene, de a înlătura regimul Saddam Hussein şi a debarasa ţara de armele de distrugere în masă”.

Acum, după anunţarea în SUA a dejucării unui complot vizând asasinarea ambasadorului saudit la Washington, ca  şi aruncarea în aer a Ambasadei Israelului, Pollack analizează situaţia prin prisma acţiunilor Teheranului, care oferă imaginea unui Iran sfidător, arogant şi agresiv faţă de Occident şi în mod special faţă de SUA.

Dacă presupusa conspiraţie este confirmată, ea reprezintă o escaladare majoră a operaţiunilor teroriste iraniene contra SUA, fără a însemna o ruptură radicală cu tendinţa recentă a politicii externe a Teheranului. În particular, această încercare – de a provoca un atac cu pierderi masive pe solul american – depăşeşte ceea ce Iranul a încercat în trecut şi înseamnă o extrapolare a altui model, emergenţa unui regim iranian mult mai agresiv şi mai puţin tolerant decât în ultimii doi ani.

Regim iranian mai agresiv

În 2009, Iranul a cunoscut propria versiune a „primăverii arabe”. Ca ripostă la realegerea trucată a lui Mahmoud Ahmadinejad, milioane de iranieni au ieşit pe stradă pentru a protesta şi a cere sfârşitul regimului islamic şi crearea unei noi democraţii. Liderii iranieni au dezbătut ce este de făcut şi liderul spiritual al ţării, ayatollahul Ali Khamenei, a ordonat puternicului său aparat securitar să zdrobească revolta. Represiunea nu a fost concentrată doar asupra poporului iranian. În acelaşi timp, Khamenei şi alţi adepţi ai liniei dure de la Teheran, în special conducerea Gardienilor Revoluţiei, au epurat din guvern elementele moderate. Pragmatici ca fostul preşedinte Ali Abkar Rafsandjani au fost excluşi şi regimul astfel remodelat reflectă politica iraniană mai radicală ca niciodată după 1980.

Deloc surprinzător, acest leadership dur a manifestat o politică externă mult mai agresivă, mai recalcitrantă şi mai antiamericană decât în orice moment care a urmat primelor zile ale revoluţiei. În cursul ultimilor doi ani, Iranul şi-a intensificat susţinerea faţă de grupurile radicale şiite din Irak, care, la rândul lor, au intensificat atacurile contra sunniţilor irakieni, a şiiţilor irakieni  moderaţi şi a trupelor americane. În Afganistan, Iranul a furnizat talibanilor ajutoare şi arme, contribuind la uciderea forţelor de securitate americane şi afgane. Ceea ce este remarcabil, în pofida adoptării Rezoluţiei 1929 de către Consiliul de Securitate – care a impus sancţiuni severe neaşteptate faţă de regimul iranian din cauza refuzului de a stopa programul nuclear şi a cauzat probleme economice în Iran – Teheranul a respins negocierile internaţionale pentru a ieşi din impas.

În acest context trebuie să analizăm posibilitatea ca Iranul să încerce asasinarea ambasadorului saudit în SUA. Dacă este adevărat, sugerează trei lucruri importante privind gândirea Teheranului, care ne duce dincolo de ceea ce am crezut până acum. Anume că regimul estimează că este deja angajat într-un război nedeclarat, secret cu SUA,  crede că Statele Unite se află în spatele virusului Stuxnet, care întârzie programul nuclear, sau al morţii mai multor oameni de ştiinţă iranieni pe solul iranian. Alternativ, regimul poate crede că în spatele acestor acte sunt israelienii, dar ei sunt încurajaţi de SUA (şi Arabia Saudită). Regimul este pregătit să meargă dincolo de tot ceea ce a făcut până acum pentru a lovi SUA în acest război. Şi, nu în ultimul rând, Teheranul nu mai este îngrijorat de represalii militare americane convenţionale masive. În trecut, teama a fost o constrângere importantă a acţiunii iraniene contra Americii. Dacă este adevărat, acest complot sugerează că iranienii cred că SUA sunt afectate de propriile probleme interne şi hotărâte să evite un alt război în Orientul Mijlociu. Alternativ, poate sugera că Iranul consideră programul său nuclear atât de avansat încât descurajează represaliile militare americane convenţionale.

Potrivit lui Pollack, într-un Orient Mijlociu în plină furtună, ne confruntăm cu un Iran mult mai agresiv, care poate căuta să obţină „potul” într-un mod imprudent.  Sursa : romanialibera.ro

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Post a Comment